• -Într-o zi, am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori! Şi ai adăugat, puţin după aceea:
  – Ştii… când eşti trist, îţi place să priveşti apusul soarelui…
  – Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri? Dar micul prinţ nu mi-a răspuns.

tacerea roade ciresii

si..

nu simtim durerea celorlalti

si ni se pare ca e prea cald

ca e prea vara ca e prea mult sau prea putin din toate

si nu simtim durerea celorlalti mai mare decat insusi universul..

nu simti ca te poti misca normal

nu simti ca poti fi ce vrei tu

nu simti ca pe ceilalti ii doare miscarea ta..

sunt in tramvai, iar lacrimile din colturile ochilor tremura in ritmul lui

ne nastem, traim si murim cu lacrimi tremurande in colturile ochilor

am murit din nou

soare fluturi morminte gunoaie un cosciug ros de timp aruncat pe camp caldura bolnavicioasa a inceputului de toamna un falfait scurt de aripi vant de octombrie flori uscate toamna moarte sfarsit

maybe

poate doar sufletul omului sa prinda o farama de cheag in marele suflet al universului, pentru ca mult dupa ce carnea se va topi in burtile viermilor, oasele se vor macina in pamantul cald, farama asta sa isi poarte mai departe vagile amintiri…peste un timp, voi fi doar o mana de oase aproape macinate..

snowing

simt cum ninge linistit peste noi cu viata… Straturi straturi….. Pana cand vom fi prea batrani ca sa mai putem da zapada

de vara

in arterele mainii stangi curge vin rosu sec

apoi spre labele picioarelor devine alb demidulce

un sprit de vara in toata fiinta mea

curgatoare spre moarte

Ieri

Oamenii… O masa clocotinda de carne insangerata

Palpita respira geme si doare

Si-apoi moare

Putrezind in aerul parfumat al inceputului de vara…

Maine

Uneori simt timpul curgand ca mierea peste inima mea. Inima e acoperita cu miere, dar nu-i simt gustul dulce. E doar amara ca pelinul