asta-vara era vara

Vantul. Undeva sub ochii tai, marea. Atat de albastra, ca-ti crapa ochii si din ei curge tot ceva albastru, un fel de sticla pisata topita albastra. Alb, fara pescarusi si delfini. Case albe de tot si marea albastra. Undeva sub ochii tai inclestati in albastru. Un albastru apucat, de isi schimba nuantele in ce vrea el, poate acum verde, poate mai incolo argintiu sau turcoaz ca tot nu conteaza, tot iti strapunge ochii si te lasa cu gura cascata si nu te mai poti uita, te indoi de mijloc si te apuci sa aduni pietricele colorate; si iti umpli buzunarele si nu mai ai unde le pune si te apuci pe urma sa cari bolovani mari colorati, in speranta ca usor usor vei muta insula la tine in sufragerie, si ca iti vei putea invita prietenii (cativa din ei, dintre cei care merita cu adevarat) sa priviti cu totii albastru ala turbat de vant.

Imi intind picioarele pe marginea balconului. Bratele sunt sub cap, nu imi mai trebuie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s