today like tomorrow…viitorul prezent

peisajele mele sunt goale. sunt goale de oameni. oamenii sunt in alta parte. si stau si ma gandesc: au nevoie peisajele mele de oameni? sau ele sunt siesi suficiente prin ceea ce reprezinta, prin originea lor, prin complexitatea lor agasant de simpla?

sorb dintr-o cafea si musc dintr-un covrig tare. sunetul dintilor mei faramand covrigul acopera totul in jur, in interiorul meu. nu mai aud vocile. in acel moment sunt intr-un peisaj fara oameni….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s