duminica la pranz ningea..

ningea cu fulgi albi. ba nu. ningea cu fulgi gri. ba nu. ningea cu fulgi negri. m-am gandit ca asta depinde de modul in care privesti cerul. totul se poate schimba daca bei un pahar cu suc de portocale. ninge cu fulgi portocalii. si mai bine, ninge cu fulgi de portocale. portocale din livada cu portocali. un gand trist din acea livada nesfarsita ce producea fulgi de portocale. cu frunze verzi. ti portocala in mana si este pe o parte verde, pe alta lovita de piatra si undeva aproape invizibil portocalie. si te gandesti ca interiorul nu este copt si ca trebuie sa fie usor acra, usor stricata. si apoi o desfaci si nu iti vine sa crezi cat este de dulce, cat este de perfecta in interior, o continua supriza a simturilor. n-am mai gustat asa ceva in viata mea, imi spun, si gust mai departe.

ma uit pe geam. livada cu portocali este departe, undeva langa o mare, undeva pe o insula. caprelor le place foarte mult sa manance coji de portocale si sa stea catarate pe stanci ascutite. ma uit pe geam. toate astea sunt departe de tot, in urma mea sau inaintea mea. vazute sau nestiuta inca.

fereastra imi arata ninsoarea cu fulgi albi. bratele ma dor de dor…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s