Ochiul vede

Ochiul strâmb

Curge in noduri,

ca mustul borşit

de toamnă,

şi deodată,

se lipeste de parchet.

 

Parchetul umflat

Se uită greşit

în altă parte

şi vede zidul scorojit

şi-i e silă de tot locul

de omul cu privirea pierdută

de gândul ruginit.

I-e silă de piciorul tău

când ii trosneşte lemnul,

de poşirca din ochii tăi

când plângi,

de toate zemurile ce curg din tine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s