some years ago..

Să nu uit să-mi iau paltonul când plec.

Să-mi spuneţi numărul, vă rog. 26, pe muchie.

Serios? Nu credeam când v-am văzut zâmbetul şi jucăriile.

Am zis, la naiba cu toate astea.. am vândut tot şi acum aştept următoarea cursă….Am adormit pe banca din plastic albastru, scrijelită în toate direcţiile. Am urmărit liniile adanci din plasticul albastru, pana când am simţit o greutate în ceafă.

Am pierdut avionul şi cineva mi-a furat bagajele…şi banii, ultima speranţă s-a dus. Mi-e rău, sângele mi-a pierit din obraji, limba o simt dintr-odată uscată şi fără sens în gura zbârcită. Aaaa!!! Am uitat biletul de avion pe masa din bucătărie. Parcă îţi spusesem să mi-l pui în geanta de voiaj. Mă prăbuşesc pe bancă şi adorm pe loc.

Mă trezesc în forfota aeroportului şi printre sutele de suflete se aude vocea piţigăiată a unei cucoane ce anunţă la un megafon cursa mea. Bagajele sunt la locul lor, la fel şi banii.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s