Aside

Sa-i pun si un titlu

Dumnezeu se plimba la malul marii. Priveste valurile si priveste scoicile. Undeva la orizont o ambulanta urla a moarte, a graba. Dumnezeu asculta si clipeste des. Isi muta gandurile si privirea. Se uita in jos. Sunt multe scoici, neinchipuit de multe de scoici, imposibil de numarat, de tinut o socoteala a lor. Dumnezeu se apleaca si culege cateva. Le alege, se uita bine la ele sa nu fie sparte, ciobite. Trebuie sa fie aproape perfecte, altfel nu le pune in buzunarul sau. Coloritul lor divers il incanta mai ales.

Oamenii sunt scoici infipte in nisipul de la malul marii, pe care Dumnezeu le culege, le alege si apoi le pune in buzunarul sau ud si sarat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s