Aside

privesc cerul

in inaltul lui, un uliu se invirte

in cercuri perfecte,

uneori mi se pare ca ma invirt si eu cu el

si ma tot invirt in cerc, in cer

si nu gasesc iesirea din el, din cer, din cerc

cu toti ochii, cu toate gindurile,

si ma apasa ceva dens, de-ar fi un nor

ce bine ar fi, as stii ca se apropie furtuna

dar tunetele au incetat, praful s-a racit,

uliul nu mai e sus, dar eu tot ma invirt

si ma intreb cum de n-am ametit, amortit, adormit

caci ma invirt in cer, in cerc, in rotocoale perfecte.

mi-am adus aminte ca ma apasa ceva

de l-as putea vedea l-as apuca de-un colt

si as da cu el de pamint cu toata puterea

si lumea s-ar zgudui, o vaza s-ar lovi de masa si s-ar sparge

florile ar zacea imprastiate

plingind cu lacrimi de apa pe covor.

da, da, da, in cer, in cerc, pe aripi, pe buze, incerc sa zbor

sa urmaresc uliul iesit la vinatoare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s