o p c n u..

ca dintr-o floare apare

si inima tresare,

nu te speria, nu este o poezie,

e ceva ce simti uneori, cand inima ti-e goala

si ti se umple exact cu lichidul de care aveai  nevoie.

stii ca sufletul tau e apa unui lac cuminte

si te biciuesti cu promisiuni desarte, promiscue;

de-o piatra e nevoie sa tulburi doar suprafata

in adancuri umbrele se amesteca intunecat.

intunericul invaluie uneori padurea deasa, calda,

umeda, mirosind puternic a pamant si a viata,

drumurile se intretaie, cararile serpuiesc anevoie sub pasii pierduti..

au uitat pasii talpile-mi ranite.. sub picioare simt fosnetul frunzelor din vara trecuta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s